 VirgilAdministrator
Postari: 21
|
|
Dragostea pentru frumos a românilor este îndeobşte cunoscută. Există o vorbă populară care spune: „cine iubeşte plantele şi animalele este un om bun”.
Nu mai constituie o noutate faptul că marea majoritate a oamenilor alătură profesiunii de bază şi alte ocupaţii menite să le satisfacă setea de cunoaştere, de frumos şi de adevăr. Sunt nenumărate asemenea îndeletniciri pe care limba engleză le cuprinde într-un singur cuvânt „hobby”.
Creşterea peştilor de acvariu, ca şi a altor animale de companie sau a plantelor decorative deconectează, liniştesc mai mult decât calmantele şi sunt în măsură să cultive, în special la copii, interesul pentru ocrotirea naturii, să-i deprindă cu executarea la timp a unor atribuţii plăcute şi utile. În paralel se dezvoltă grija nu numai pentru animalele cele mai apropiate de viaţa noastră ci şi de cele care populează spaţiul din afara preocupărilor noastre.
Dacă ne gândim la peşti, obiectul acvaristicii, atunci suntem siguri că această pasiune a apărut de foarte mult timp. Este foarte probabil ca primul acvarist să fi fost copilul omului primitiv, care prinzând câţiva peştişori dintr-un râu, să-i fi depus într-un mic ochi de apă lângă peştera unde locuia.
Primii peşti au pătruns în sufletul oamenilor pe calea idolatrizării, unii peşti i-au impresionat prin culori, alţii prin mărime sau cruzime.
Închipuiţi-vă uimirea primului chinez care, într-o baltă plină cu caraşi de culoare argintiu-verzuie, a văzut primul peştişor galben-auriu.
Acest „împărat” al peştilor a trecut întâi prin temple, prin palate şi, în mai mult de de 1000 de ani, s-a înmulţit destul de mult pentru a ajunge în casele oamenilor obişnuiţi.
Foarte mult timp acvaristica s-a redus la observarea, admirarea şi numai accidental la înmulţirea şi selecţionarea peştilor spre rase şi varietăţi având culori şi forme din ce în ce mai interesante.
Un acvariu este un sistem închis care reproduce în modul cel mai fidel un colţ din natură.
Acvariul reprezintă o comunitate care are locuinţe, străzi, servicii de aprovizionare şi desfacere, servicii de salubrizare, relaţii între indivizi, unde se evidenţiază lupta pentru existenţă şi supraviaţuire.
Deoarece un acvariu reprezintă viaţa într-una din cele mai pure forme, cunoştinţele pe care le cere, le formează şi le dezvoltă fac parte dintre cele mai diverse ramuri ale ştiinţei care studiază viaţa şi încearcă menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea acesteia.
Dintre domeniile la ale căror cunoştinţe trebuie să apelăm vom enumera: zoologia, botanica, genetica, ecologia, chimia, fizica, matematica, geografia, mecanica, rezistenţa materialelor, electrotehnica, automatica, economia, etc.
Prin activităţile practice pe care acvaristica le pretinde sunt dezvoltate o serie de calităţi practice cum ar fi îndemânarea şi inventivitatea .
Componenta intelectuală a acestei pasiuni determină formarea unor calităţi intelectuale cum ar fi gândirea analitică şi sintetică, gândirea coerentă, simţul ştiinţific în iterpretarea datelor, gândirea statistică, prevederea unor rezultate, analiza riscului.
Odată cu simţul observaţiei se dezvoltă şi simţul estetic precum şi simţul critic (deosebirea frumosului, normalului de tot ceea ce este urât şi nenatural).
Costurile, uneori ridicate, mijloacele financiare şi materiale limitate vor determina la acvarist dezvoltarea unui simţ economic, al eficienţei activităţii şi, de ce nu, apariţia condiţiilor pentru demararea unei afaceri.
Mulţi oameni se întreabă cât de stabilă este o pasiune (un hobby), în ce măsură te simţi ataşat de ea, în ce măsură poţi trece de aspectele negative inerente.
Şi în acvaristică, ca si în cazul celorlallte hobby-uri există un moment psihologic care indică nu numai acumularea cantitativă a unor cunoştinţe, dar şi saltul calitativ realizat în activitate.
Momentul culminant este reprezentat de prima înmulţire prin icre a peştilor tăi. Acest moment plin de fascinaţie poate reprezenta o deosebită satisfacţie sau un moment de regret al nereuşitei.
Implicaţiile acvaristicii în activităţile umane, privind dintr-un sens mai larg, sunt relativ mai mari, iar această implicare se explică în special prin relaţiile acvaristicii cu ecologia.
Ecologia este o ştiinţă relativ tânără, însă problemele studiate de ea sunt foarte vechi. Această ştiinţă se bazează pe următoarele două observaţii foarte importante:
- NATURA în toată complexitatea ei, este suportul biologic al omului şi, deci condiţia primară a existenţei lui;
- OMUL, fără să ştie şi fără să vrea îşi distruge propriul mediu biologic de existenţă.
Primul şi cel mai important rol al acvaristicii în domeniul ecologiei este formarea şi dezvoltaera conştiinţei ecologice, a înţelegerii locului omului în cadrul ecosistemului numit PĂMÂNT.
Ştiinţele biologice au dovedit deja că sistemele vii se caracterizează printr-o înaltă şi intimă iterdependenţă, printr-o organizare perfectă, profundă şi echilibrată.
Sistemele vii nu tind niciodată spre dezorganizare şi spre dezordine, nici un element al sistemului nu tinde să distrugă, chiar dacă ţinteşte la o poziţie privilegiată, ajungând la această poziţie printr-o transformare dinamică, echilibrată.
Din păcate omul nu a înţeles acest adevăr. El a încercat să domine natura şi sistemul viu din care face parte fără să ţină cont de necesitatea echilibrului care trebuie să stea la baza mediului său de viaţă.
Un acvariu este un exemplu al echilibrului existent într-un sistem biologic şi înţelegera profundă a intredependenţelor ce se dezvoltă în cadrul acestuia va duce şi la înţelegera rolului nostru în natură, dar şi a atitudinii pe care trebuie să o adoptăm faţă de protejarea naturii.
Acest site va încerca pe viitor să dezvăluie, într-un sistem faţă în faţă, cât mai multe dintre secretele acvaristicii, de la procurarea şi amenajarea unui acvariu, amplasarea şi dotarea lui, speciile de peşti şi plante ale începătorului şi multe alte lucruri acumulate într-o experienţă de 30 de ani în practicarea acestui hobby.
|
|
